What Comes After the End of the World?
Video Art Installation
RO
What Comes After the End of the World? este un proiect care explorează posibilitatea unei lumi dincolo de catastrofă și dincolo de centralitatea experienței umane. Proiectul propune o deplasare a atenției de la om ca factor definitoriu al sensului către existența autonomă a ecosistemelor, într-un context în care procesele naturale continuă să genereze formă, ritm și vitalitate independent de prezența umană.
Demersul se leagă direct de conceptul de fractură estetică, înțeleasă ca ruptura dintre percepția umană și realitatea naturală. Această fractură evidențiază limitele modului în care lumea este filtrată prin experiența umană și deschide posibilitatea unei estetici care nu mai este construită în jurul subiectului uman. În acest cadru, esteticul nu dispare odată cu omul, ci se reconfigurează ca manifestare autonomă a naturii.
Proiectul investighează ritmurile, materialitățile și formele de organizare ale lumii non-umane — plantele, animalele și procesele naturale — ca structuri active de producere a sensului. Atenția este mutată de la narațiunea catastrofică a „sfârșitului” către continuitatea vieții, care persistă și se adaptează dincolo de colapsul sistemelor antropocentrice. Astfel, „sfârșitul lumii” nu este tratat ca o dispariție totală, ci ca o tranziție către o altă ordine a existenței.
What Comes After the End of the World? propune o perspectivă asupra unei estetici post-umane, în care lumea este percepută nu ca fundal al experienței umane, ci ca sistem autonom, capabil să existe, să se transforme și să producă frumusețe fără a fi observat sau validat de om. Titlul proiectului evocă o temporalitate extinsă, în care continuitatea naturală depășește limitele istorice și simbolice ale prezenței umane.
.What Comes After the End of the World? funcționează astfel ca un cadru de gândire și observație asupra unei lumi care continuă să existe, să se reorganizeze și să genereze sens dincolo de noi.
EN
What Comes After the End of the World? is an artistic project that explores the possibility of a world beyond catastrophe and beyond the centrality of human experience. The project proposes a shift away from the human as the defining agent of meaning, toward the autonomous existence of ecosystems, within a context in which natural processes continue to generate form, rhythm, and vitality independently of human presence.
The project is directly connected to the concept of aesthetic fracture, understood as the rupture between human perception and natural reality. This fracture exposes the limits of perceiving the world exclusively through human experience and opens the possibility of an aesthetic that is no longer organized around the human subject. Within this framework, the aesthetic does not disappear with the human, but is reconfigured as an autonomous manifestation of nature itself.
The project investigates the rhythms, materialities, and organizational structures of the non-human world—plants, animals, and natural processes—as active systems of meaning-making. Attention is shifted away from the catastrophic narrative of the “end” toward the continuity of life, which persists and adapts beyond the collapse of anthropocentric systems. In this sense, the “end of the world” is not treated as total disappearance, but as a transition toward another order of existence.
What Comes After the End of the World? proposes a perspective on a post-human aesthetics, in which the world is no longer perceived as a backdrop for human experience, but as an autonomous system capable of existing, transforming, and generating beauty without being observed or validated by human presence. The title evokes an expanded temporality, one in which natural continuity exceeds the historical and symbolic limits of humanity.
What Comes After the End of the World? thus functions as a conceptual and observational framework for imagining a world that continues to exist, reorganize itself, and generate meaning beyond us.
This project is curated by Ana Cânpean
Mamu Art Gallery, Budapest, HU
7. 09. 2025 – 28. 09. 2025