Video art
(RO)
Dunărea ca spațiu negociat
În acest proiect, abordez Dunărea ca un spațiu permanent negociat, în care mobilitatea, apartenența și controlul se află într-un echilibru instabil. Fluviul nu este tratat ca o simplă formă geografică sau ca un element natural autonom, ci ca un teritoriu activ, supus unor procese continue de delimitare, reglementare și reinterpretare. Dunărea devine astfel un spațiu în care fluxul natural se intersectează constant cu infrastructuri politice, economice și simbolice.
Dunărea funcționează, în acest context, ca un ecosistem de tranziție, caracterizat prin instabilitate, adaptare și transformare continuă. Ecologia sa nu este una fixă sau conservată, ci una aflată permanent între stări — între intervenție și regenerare, între degradare și recuperare, între control și abandon. Malurile, apele, zonele umede și coridoarele naturale ale fluviului reflectă procese de negociere ecologică, în care organismele non-umane reacționează la infrastructuri industriale, la reglementări administrative și la schimbări climatice. Ecologia tranzițională a Dunării devine astfel o formă de reziliență instabilă, care evidențiază limitele planificării umane și capacitatea mediului de a se reconfigura în condiții constrânse.
În relație cu Dunărea, mobilitatea nu poate fi înțeleasă ca libertate deplină, ci ca o condiție condiționată. Circulația este permisă, restricționată, deviată sau suspendată în funcție de politici ale accesului și de sisteme de control vizibile și invizibile. Spațiul danubian este traversat de reglementări suprapuse — administrative, economice, ecologice și geopolitice — care transformă fluviul într-un teritoriu al tranzitului administrat. Granițele nu sunt doar trasate pe hartă, ci sunt active, mobile și fluctuante, producând o stare continuă de negociere între deschidere și excludere.
Politicile spațiului danubian operează simultan la nivel local, regional și transnațional, generând un cadru fragmentat de guvernanță. Dunărea este supusă unor strategii de management care vizează navigația, securitatea, exploatarea resurselor și protecția mediului, adesea aflate în tensiune. Aceste politici produc un spațiu stratificat, în care interesele economice coexistă cu discursuri ecologice, iar ideea de protecție devine, uneori, un instrument de control suplimentar. Fluviul este astfel un teritoriu reglementat excesiv și, în același timp, imposibil de controlat în totalitate.
Dunărea funcționează ca un spațiu de tranziție în care stabilitatea este constant subminată. Ea nu aparține unei singure identități, unui singur stat sau unei singure narațiuni, ci există ca o rețea de relații temporare și adesea contradictorii. În acest context, noțiunile de apartenență, identitate și suveranitate sunt permanent renegociate, iar mobilitatea apare ca o stare indefinită, situată între necesitate și constrângere.
Prin acest demers, tratez Dunărea ca un dispozitiv critic de observare a mobilității contemporane și a relației dintre ecologie și politică. Fluviul devine un spațiu în care dinamici ecologice, geopolitice și existențiale se suprapun, iar fiecare traversare, oprire sau observație devine un act de negociere. Proiectul propune o lectură a Dunării nu ca peisaj sau fundal, ci ca un teritoriu instabil, viu și tensionat, în care mobilitatea, ecologia și controlul sunt inseparabile.
(EN)
The Danube as a Negotiated Space
In this project, I approach the Danube as a permanently negotiated space in which mobility, belonging, and control exist in an unstable balance. The river is not treated as a simple geographical form or as an autonomous natural element, but as an active territory subjected to continuous processes of delimitation, regulation, and reinterpretation. The Danube thus becomes a space where natural flow constantly intersects with political, economic, and symbolic infrastructures.
In this context, the Danube functions as a transitional ecosystem characterized by instability, adaptation, and continuous transformation. Its ecology is not fixed or preserved, but permanently situated between states — between intervention and regeneration, between degradation and recovery, between control and abandonment. The riverbanks, waters, wetlands, and natural corridors reflect processes of ecological negotiation, in which non-human organisms respond to industrial infrastructures, administrative regulations, and climate change. The transitional ecology of the Danube thus becomes a form of unstable resilience, highlighting the limits of human planning and the environment’s capacity to reconfigure itself under constrained conditions.
In relation to the Danube, mobility cannot be understood as absolute freedom, but as a conditioned condition. Circulation is permitted, restricted, diverted, or suspended according to policies of access and visible and invisible systems of control. The Danubian space is traversed by overlapping regulations — administrative, economic, ecological, and geopolitical — that transform the river into a territory of administered transit. Borders are not merely drawn on maps; they are active, mobile, and fluctuating, producing a continuous state of negotiation between openness and exclusion.
The politics of the Danubian space operate simultaneously at local, regional, and transnational levels, generating a fragmented framework of governance. The Danube is subjected to management strategies aimed at navigation, security, resource exploitation, and environmental protection, often in tension with one another. These policies produce a layered space in which economic interests coexist with ecological discourses, and where the idea of protection sometimes becomes an additional instrument of control. The river is thus an excessively regulated territory and, at the same time, one that remains impossible to fully control.
The Danube functions as a transitional space in which stability is constantly undermined. It does not belong to a single identity, a single state, or a single narrative, but exists as a network of temporary and often contradictory relations. In this context, notions of belonging, identity, and sovereignty are continuously renegotiated, and mobility appears as an indefinite state situated between necessity and constraint.
Through this approach, I treat the Danube as a critical device for observing contemporary mobility and the relationship between ecology and politics. The river becomes a space where ecological, geopolitical, and existential dynamics overlap, and where every crossing, pause, or observation becomes an act of negotiation. The project proposes a reading of the Danube not as landscape or backdrop, but as an unstable, living, and tension-filled territory in which mobility, ecology, and control are inseparable.
This project is curated by Mihai Zgondoiu
Etaj Mahal, Bucharest, RO
15 Decembrie-17.Decembrie 2025